2 Aprilie este Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Conform noilor reglementări stabilite prin DSM V (Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale al Asociației Americane de Psihiatrie, ediția a 5-a, 2013), termenul de „autism” nu mai desemnează o tulburare specifică, ci o categorie de tulburări, denumită „Tulburări din spectrul autismului (TSA)”, care includ diagnosticele anterioare de autism, sindrom Asperger, tulburare pervazivă de dezvoltare, tulburare dezintegrativă a copilăriei, mai puţin sindromul Rett (considerat sindrom genetic).
Tulburările din spectrul autismului fac parte din categoria tulburărilor de neurodezvoltare (alături de dizabilitatea intelectuală, tulburările de comunicare, ADHD, tulburările de dezvoltare motorie și tulburările specifice de învățare), au substrat neurobiologic şi debut în copilăria timpurie. Pentru stabilirea diagnosticului de TSA, trebuie să fie întrunite următoarele criterii:
A. Deficite persistente în comunicarea socială și interacțiunea socială, în toate contextele, care nu se manifestă ca întârzieri de dezvoltare generală şi se regăsesc în toate cele 3 arii descrise mai jos:
1. Deficite în reciprocitatea socio-emoțională: pornind de la abordare socială anormală și imposibilitatea menținerii unei conversații din cauza lipsei de reciprocitate afectivă, emoțională, de interese și ajungând până la absența totală a iniţierii sau răspunsului la interacțiunile sociale.
2.Deficite în comportamentele de comunicare non-verbală folosite în interacțiunea socială: pornind de la comunicare non-verbală și verbală slab integrate, la anormalități în contactul vizual şi limbajul corporal sau deficite în înțelegerea și folosirea gesturilor și până la absența completă a expresiilor faciale și a gesturilor în comunicare.
3.Deficite în dezvoltarea, menținerea şi înţelegerea relațiilor sociale: pornind de la dificultăți de adaptare a comportamentelor în funcție de contextele sociale diferite, dificultăți în participarea la jocuri imaginative și la formarea prieteniilor, până la absența totală a interesului pentru ceilalți oameni.
B. Comportamente, interese și activități restrictive, repetitive, manifestate în cel puțin 2 dintre următoarele arii:
1. Mișcări motorii, utilizare de obiecte sau vorbire stereotipe (repetitive): stereotipii motorii simple, alinierea jucăriilor sau fluturarea obiectelor, ecolalie și fraze idiosincratice (amestecuri de cuvinte care au semnificaţie doar pentru persoana care le emite).
2. Persistenţă şi inflexibilitate la rutină, tipare ritualice de comportament verbal şi nonverbal (ex. rezistență excesivă la schimbări mici, dificultăți de tranziție de la o acţiune la alta, tipare rigide de gândire, ritualuri de salut, nevoia de a urma aceeași rută sau de a mânca aceeași mâncare zilnic).
3. Interese fixiste, foarte restrictive, manifestate cu o concentrație sau intensitate anormale (ex. atașament sau preocupare puternică pentru obiecte neobișnuite, manifestări excesive sau perseverente ale unor interese).
4. Hiper sau hiporeactivitate la stimuli senzoriali sau un interes neobișnuit pentru aspectele senzoriale ale mediului înconjurător (ex. indiferență aparentă la durere/temperatură, reacţii adverse la sunete sau texturi specifice, mirositul sau atinsul excesiv al obiectelor, o fascinație vizuală pentru lumină sau mișcare).
C. Simptomele trebuie să fie prezente din copilăria timpurie (dar pot să nu se manifeste până când cerințele sociale nu depășesc capacitățile limitate sau pot fi mascate de strategii învățate mai târziu în viață).
D. Simptomele cauzează impedimente semnificative în funcționarea zilnică socială sau ocupațională.
E. Aceste simptome nu sunt explicate mai bine de o tulburarea intelectuală sau o întârziere globală în achiziții. Tulburarea intelectuală și tulburările de spectru autist pot coexista, iar pentru diagnosticul de comorbiditate este necesar un nivel mai scăzut al comunicării sociale față de cel așteptat pentru nivelul general de dezvoltare.
În DSM V este introdusă, ca noutate, şi clasificare tulburărilor din spectrul autismului după nivelul de severitate, astfel:
Nivel de severitate 1
– Necesită suport
– Comunicare socială: în lipsa sprijinului, deficitele în comunicarea socială cauzează dificultăţi notabile. Are dificultăţi în iniţierea interacțiunilor sociale şi prezintă clar răspunsuri atipice sau eșec la iniţiativa socială a celorlalţi. Poate părea că are un interes scăzut pentru interacţiunile sociale.
– Interese restrictive și stereotipii comportamentale: preocupările, ritualurile fixe şi/sau comportamentele repetitive cauzează o afectare semnificativă a funcţionării în unul sau mai multe contexte. Rezistenţa la încercările celorlalţi de a-i întrerupe comportamentele repetitive, ritualurile sau la distragerea de la interesele fixe.
Nivel de severitate 2
-Necesită suport substanţial
-Comunicare socială: deficite importante ale abilităţilor verbale şi nonverbale de comunicare socială; deficitele sociale sunt evidente, chiar dacă primeşte sprijin; iniţiere limitată a interacţiunilor sociale şi răspuns redus sau anormal la iniţiativa socială a celorlalţi.
-Interese restrictive și stereotipii comportamentale: preocupări, ritualuri fixe şi/sau comportamente repetitive, care apar suficient de frecvent pentru a fi evidente observatorului obişnuit şi care interferă cu funcţionarea în diferite contexte. Suferinţa sau frustrarea este evidentă la întreruperea comportamentelor repetitive; dificil de distras de la interesele fixe.
Nivel de severitate 3
-Necesită suport foarte substantial
-Comunicare socială: deficite severe ale abilităţilor verbale şi nonverbale de comunicare socială, care cauzează afectarea severă a funcţionării; iniţiere foarte limitată a interacţiunilor sociale şi răspuns minim la iniţiativa socială a celorlalţi.
-Interese restrictive și stereotipii comportamentale: preocupări, ritualuri fixe şi/sau comportamente repetitive, care cauzează disfuncţionalităţi în toate ariile. Suferinţă marcantă când ritualurile sau rutinele sunt întrerupte; foarte dificil de distras de la interesele fixe sau revenire rapidă la ele.
Pentru că nu sunt în măsură să mă pronunţ asupra tuturor acestor modificări, pot doar remarca îngreunarea procedurilor de stabilire a diagnosticului. Conform DSM V, pacienții care, anterior anului 2013 (anul apariţiei DSM V) au primit diagnosticul de autism, sindrom Asperger, tulburare pervazivă de dezvoltare, tulburare dezintegrativă a copilăriei, vor fi încadrați în tulburarea de spectru autist, iar cei care prezintă deficite marcante în comunicarea socială, dar ale căror simptome nu întrunesc condițiile unui diagnostic de tulburare de spectru autist, vor fi evaluați pentru o tulburare a comunicării sociale. Pentru a descrie caracteristicile clinice individuale se folosesc specificatori. De exemplu, un copil care anterior a fost dignosticat cu Sindrom Asperger, va primi acum diagnosticul de TSA fără tulburare de limbaj și fără dizabilitate intelectuală.
Pentru că ziua de conştientizare a autismului trebuie să fie o acţiune de masă, pe care să o înţelegem toţi, într-un limbaj cât mai puţin tehnic, am în lucru mai multe articole pentru părinţi, în care voi prezenta semnele precoce ale autismului (TSA), simptomatologia specifică (cum se manifestă), cauze, terapie şi alte aspecte care vor prezenta interes (puteţi lăsa comentarii ce ceea ce v-ar interesa despre acest subiect).