Ce este dislalia?

Ce este dislalia?

Așa cum sugerează etimologia, termenul de „dislalie” (în limba greacă: dys: dificil, greu; lalein: a vorbi sau lalia: vorbire) desemnează acea categorie de tulburări de pronunție, de natură organică sau funcțională, care constă în dificultatea emiterii unuia sau mai multor sunete ale vorbirii, pe fondul unor malformații la nivelul organelor periferice ale aparatului fonoarticulator sau a unor deficite de procesare fonologică sau motorie.

În DSM V, tulburarea apare sub denumirea „tulburarea sunetelor vorbirii sau a fonemelor” și exclude tulburările de pronunție datorate dizabilității intelectuale, dizabilității auditive (afectarea parțială sau totală a auzului), tulburărilor neurologice sau altor afecțiuni medicale care pot împiedica articularea corectă a sunetelor, ceea ce constituie o noutate. Anterior, se considera că tulburarea dislalică poate apărea pe fondul deficitului de intelect, al hipoacuziei sau a unor deficiențe la nivelul sistemului nervos central. De asemenea, DSM V precizează și latura limbajului afectată în dislalie, anume latura fonetico-fonologică. Așadar, în dislalie nu apar deficite la nivelul laturii morfo-sintactice, lexico-semantice (deci nu este afectată exprimarea gramaticală, vocabularul sau înțelegerea limbajului) și nici la nivelul laturii pragmatice a limbajului (ceea ce înseamnă că limbajul copilului cu dislalie este funcțional, copilul utilizând adecvat limbajul verbal pentru a se exprima și comunica cu cei din jur).

Cum se manifestă dislalia?

Principalele forme de manifestare a tulburării dislalice sunt:

– distorsiunea/ alterarea sunetului (pronunția defectuoasă a sunetului, nerespectând caracteristicile lui articulatorii); exemplu: pronunția interdentală (cu limba între dinți) a sunetului „s”;

– omisiunea sunetului (copilul nu pronunță deloc sunetul în cadrul cuvântului); ex., spune „cară” în loc de „scară” , „achetă” în loc de „rachetă”;

– substituirea/ înlocuirea sunetului, cu un sunet apropiat sau nu ca structură articulatorie; ex., copilul înlocuiește sunetul „ș” cu unul din sunetele „s”, „h”, „ci”, „t” și pronunță „ masină”, „mahină”, „macină” sau „matină”, în locul cuvântului „mașină”;

Care sunt cauzele dislaliei?

Literatura de specialitate evidențiază, ca etiologie a dislaliei, factorii de natură organică și factorii de natură funcțională.

Factorii de natură organică vizează malformațiile și anomaliile anatomo-funcţionale ale organelor periferice ale vorbirii (buze, limbă, dinți, palatul dur, văl palatin, maxilare, cavitate nazală), cum ar fi:

– microglosie (limba mai mică decât normalul)

– macroglosie (limba mai mare)

– frenul lingual scurt, care nu permite ridicarea limbii la incisivii superiori (anchiloglosie)

– prognatism/ progenie: maxilarul superior sau cel inferior este mai proeminent, ceea ce nu permite ocluzia bucală (închiderea corectă a dinților)

– implantarea defectuoasă a dinţilor

– despicăturile labio-maxilo-palatine, bolta palatină ogivală (cunoscute şi sub denumirile de buză de iepure şi gură de lup).

Factorii de natură funcțională vizează: mobilitatea scăzută a aparatului fonoarticulator (limbă, buze, maxilare rigide), tonusul muscular slab, lipsa sau slaba coordonare a mișcărilor articulatorii implicate în pronunție, deficitul de procesare auditivă (percepția deficitară a sunetelor vorbirii, nu lipsa parțială sau totală a auzului), slaba dezvoltare a conștiinței fonologice, auzul fonematic deficitar.

Pe lângă acești factori, în etiologia dislaliei sunt implicați și factori de natură fiziologică și socio-educațională.

Factorii de natură fiziologică vizează ritmul de dezvoltare a limbajului. Până la 4 ani, dislalia este fiziologică, fiind determinată de insuficienta dezvoltare a aparatului fonoarticulator şi a mecanismelor implicate în actul vorbirii. Dacă la copilul antepreşcolar (1-3 ani) tulburările de pronunţie sunt considerate firești, la cel preşcolar (4-6 ani) persistența tulburării de pronunție trece în patologic, fiind necesară intervenţia logopedică, Sunetele cele mai afectate sunt cele care apar mai târziu în ontogeneză (l, r, f, v, s, z, ș, j, ț, ce, ci, ge, gi) și necesită o bună coordonare a mișcărilor fonoarticulatorii implicate în actul emiterii.

Factorii de natură socio-educațională vizează influențele mediului în care crește și se dezvoltă copilul:

– imitarea unor persoane cu o pronunţie deficitară

– existenţa mediului socio-cultural și educativ nefavorabil, care nu asigură stimularea vorbirii

– încurajarea vorbirii deficitare a copilului (pentru amuzamentul adulților).

Ca factori de risc în etiologia dislaliei, sunt evidențiați factorii ereditari (existența unui istoric familial în privința patologiei limbajului, la părinți sau frați), precum și nașterea prematură și greutatea mică la naștere.

Tipologia dislaliei

1. După criteriul etiologic, dislalia poate fi:

– dislalie organică sau mecanică

– dislalie funcțională (motorie sau senzorială).

2. După gradul de extindere:

– dislalie simplă, parţială sau monomorfă, când este afectat un singur sunet sau sunete din aceeași grupă de articulare (pentru a căror pronunţie se folosesc aceleași mișcări articulatorii)

– dislalie polimorfă, când dificultățile de pronunție sunt extinse asupra mai multor sunete (cu puncte de articulare diferite)

– dislalie generală, când sunt afectate majoritatea sunetelor vorbirii.

3. După fonemul afectat, dislalia poate fi:

Sunet deformat sau omis/ sunet înlocuit

B – betacism/ parabetacism

P – pitacism/ parapitacism

N – nutacism/ paranutacism

M – mutacism/ paramutacism

C – capacism/ paracapacism

G – gamacism/ paragamacism

H – hapacism/ parahapacism

D – deltacism/ paradeltacism

T – tetacism/ paratetacism

F – fitacism / parafitacism

V – vitacism/ paravitacism

L – lambdacism/ paralambdacism

R – rotacism/ pararotacism

S, Z, Ț, Ș, j, Ce, Ci, Ge, Gi – sigmatism/ parasigmatism

4. După criteriul perioadei de apariţie, dislalia poate fi:

– dislalie congenitală (copilul pronunță sunetul defectuos de la început, de când învață să vorbească)

– dislalie dobândită (copilul dobândește pronunția defectuoasă, după ce inițial sunetul a fost pronunțat corect).