evertoys.ro

libris.ro

Ce este dislalia?


Ce este dislalia?

Așa cum sugerează etimologia, termenul de „dislalie” (în limba greacă: dys: dificil, greu; lalein: a vorbi sau lalia: vorbire) desemnează acea categorie de tulburări de pronunție, de natură organică sau funcțională, care constă în dificultatea emiterii unuia sau mai multor sunete ale vorbirii, pe fondul unor malformații la nivelul organelor periferice ale aparatului fonoarticulator sau a unor deficite de procesare fonologică sau motorie.

În DSM V, tulburarea apare sub denumirea  „tulburarea sunetelor vorbirii sau a fonemelor” și exclude tulburările de pronunție datorate dizabilității intelectuale, dizabilității auditive (afectarea parțială sau totală a auzului), tulburărilor neurologice sau altor afecțiuni medicale care pot împiedica articularea corectă a sunetelor, ceea ce constituie o noutate. Anterior, se considera că tulburarea dislalică poate apărea pe fondul deficitului de intelect, al hipoacuziei sau a unor deficiențe la nivelul sistemului nervos central. De asemenea, DSM V precizează și latura limbajului afectată în dislalie, anume latura fonetico-fonologică. Așadar, în dislalie nu apar deficite la nivelul laturii morfo-sintactice, lexico-semantice (deci nu este afectată exprimarea gramaticală, vocabularul sau înțelegerea limbajului)  și nici la nivelul laturii pragmatice a limbajului (ceea ce înseamnă că limbajul copilului cu dislalie este funcțional, copilul utilizeazând adecvat limbajul verbal pentru a se exprima și comunica cu cei din jur).

Cum se manifestă dislalia?

Principalele forme de manifestare a tulburării dislalice sunt:

– distorsiunea/ alterarea sunetului (pronunția defectuoasă a sunetului, nerespectând caracteristicile lui articulatorii); exemplu: pronunția interdentală (cu limba între dinți) a sunetului „s”;

– omisiunea sunetului (copilul nu pronunță deloc sunetul în cadrul cuvântului); ex., spune „cară” în loc de „scară” , „achetă” în loc de „rachetă”;

– substituirea/ înlocuirea sunetului, cu un sunet apropiat sau nu ca structură articulatorie; ex., copilul înlocuiește sunetul „ș” cu unul din sunetele „s”, „h”, „ci”, „t” și pronunță „ masină”, „mahină”, „macină” sau „matină”, în locul cuvântului „mașină”;

Care sunt cauzele dislaliei?

Literatura de specialitate evidențiază, ca etiologie a dislaliei, factorii de natură organică și factorii de natură funcțională.

Factorii de natură organică vizează malformațiile și anomaliile anatomo-funcţionale ale organelor periferice ale vorbirii (buze, limbă, dinți, palatul dur, văl palatin, maxilare, cavitate nazală), cum ar fi:

– microglosie (limba mai mică decât normalul)

– macroglosie (limba mai mare)

– frenul lingual scurt, care nu permite ridicarea limbii la incisivii superiori (anchiloglosie)

– prognatism/ progenie: maxilarul superior sau cel inferior este mai proeminent, ceea ce nu permite ocluzia bucală (închiderea corectă a dinților)

– implantarea defectuoasă a dinţilor

– despicăturile labio-maxilo-palatine, bolta palatină ogivală (cunoscute şi sub denumirile de buză de iepure şi gură de lup).

Factorii de natură funcțională vizează: mobilitatea scăzută a aparatului fonoarticulator (limbă, buze, maxilare rigide), tonusul muscular slab, lipsa sau slaba coordonare a mișcărilor articulatorii implicate în pronunție, deficitul de procesare auditivă (percepția deficitară a sunetelor vorbirii, nu lipsa parțială sau totală a auzului), slaba dezvoltare a conștiinței fonologice, auzul fonematic deficitar.

Pe lângă acești factori, în etiologia dislaliei sunt implicați și factori de natură fiziologică și socio-educațională.

Factorii de natură fiziologică vizează ritmul de dezvoltare a limbajului. Până la 4 ani, dislalia este fiziologică, fiind determinată de insuficienta dezvoltare  a aparatului fonoarticulator şi a mecanismelor implicate în actul vorbirii. Dacă la copilul antepreşcolar (1-3 ani) tulburările de pronunţie sunt considerate firești, la cel preşcolar (4-6 ani) persistența tulburării de pronunție trece în patologic, fiind necesară intervenţia logopedică, Sunetele cele mai afectate sunt cele care apar mai târziu în ontogeneză (l, r, f, v, s, z, ș, j, ț, ce, ci, ge, gi) și necesită o bună coordonare a mișcărilor fonoarticulatorii implicate în actul emiterii.

Factorii de natură socio-educațională vizează influențele mediului în care crește și se dezvoltă copilul:

– imitarea unor persoane cu o pronunţie deficitară

– existenţa mediului socio-cultural și educativ nefavorabil, care nu asigură stimularea vorbirii

– încurajarea vorbirii deficitare a copilului (pentru amuzamentul adulților)

– bilingvismul sau plurilingvismul.

Ca factori de risc în etiologia dislaliei, sunt evidențiați factorii ereditari (existența unui istoric familial în privința patologiei limbajului, la părinți sau frați), precum și nașterea prematură și greutatea mică la naștere.

Tipologia dislaliei

  1. După criteriul etiologic, dislalia poate fi:

– dislalie organică sau mecanică

– dislalie funcțională (motorie sau senzorială).

  1. După gradul de extindere:

– dislalie simplă, parţială sau monomorfă, când este afectat un singur sunet sau sunete din aceeași grupă de articulare (pentru a căror pronunţie se folosesc aceleași mișcări articulatorii)

– dislalie polimorfă, când dificultățile de pronunție sunt extinse asupra mai multor sunete (cu puncte de articulare diferite)

– dislalie generală, când sunt afectate majoritatea sunetelor vorbirii.

  1. După fonemul afectat, dislalia poate fi:

Sunet deformat sau omis/ sunet înlocuit

B – betacism/ parabetacism

P – pitacism/ parapitacism

N – nutacism/ paranutacism

M – mutacism/ paramutacism

C – capacism/ paracapacism

G – gamacism/ paragamacism

H – hapacism/ parahapacism

D – deltacism/ paradeltacism

T – tetacism/ paratetacism

F – fitacism / parafitacism

V – vitacism/ paravitacism

L – lambdacism/ paralambdacism

R – rotacism/ pararotacism

S, Z, Ț, Ș, j, Ce, Ci, Ge, Gi – sigmatism/ parasigmatism

  1. După criteriul perioadei de apariţie, dislalia poate fi:

– dislalie congenitală (copilul pronunță sunetul defectuos de la început, de când învață să vorbească)

– dislalie dobândită (copilul dobândește pronunția defectuoasă, după ce inițial sunetul a fost pronunțat corect).

Follow and share
error

Întrebări sau comentarii

7 comments on “Ce este dislalia?

Silvia

Buna ziua,
Fiica mea in varsta de 2 ani si trei luni utilizeaza un numar limitat de cuvinte (apa, mama, tata, bebe, titi, Mimi, alta, haide, Bea, diferite onomatopee – auu, muu, bee, iha, brum, uf-uf, ) si discursul sau este plin de “inci”, un grup de sunete nazale, ca un substitut pentru diverse cuvinte pe care inca nu le pronunta. Mentionez ca la nivelul intelegerii limbajului verbal nu am observat dificultati, executa sarcini complexe ce urmeaza a se desfasura in alte incaperi decat cea in care vorbim, intelege sensul pozitiei, intelege semnificatia mesajului emotional implicit, recunoate si arata partile corpului ei si ale altei persoane, recunoaste si sorteaza culori, etc.
Am incercat in diferite moduri sa o incurajam sa pronunte, chiar am conditionat uneori (merg daca spui haide), citim, explicam permanent fiecare actiune, denumim obiectele.
Pediatrul care o monitorizeaza de la nastere si medicul de familie ne-au incurajat sa avem rabdare, dar ma intreb daca totusi nu o putem ajuta mai mult.
In speranta ca ne puteti indruma, va multumesc!

Reply

Dacă nu are dificultăți în înțelegerea limbajului, i-ați testat auzul și audiograma este bună, nu aveți, încă, motive de îngrijorare. Continuați să o stimulați să vorbească, să încerce să verbalizeze chiar și cu aproximări ale cuvintelor, dar eu aș merge pe încurajare, nu pe condiționare. Cred că asimilează foarte mult, dar nu se simte încă pregătită să vorbească. Puteți să încercați cu ea scurte exerciții de gimnastică fonoarticulatorie: să umfle/ sugă obrajii, să mute limba în diferite poziții, să zâmbească și să strângă buzele etc. Lucrați în continuare onomatopeele și încercați să combinați sunetele pe care le pronunță în logatomi cu și fără semnificație: apa, ipe, oma, imu, opi, eba…ca parte a unui joc sau când manipulați diverse obiecte. De asemenea, lucrați toate sunetele pe care le pronunță în silabe repetate, cu vocale: papa, pipi, popo, pupu…O va ajuta să combine ulterior silabe diferite. Este și posibil să nu fie nevoie decât de răbdare, să înceapa să vorbească direct în propoziții😊 Dacă nu face progrese remarcabile până la 3 ani, adresați-vă unui logoped, care îi va face un plan terapeutic pentru retard de limbaj. Mult succes!

Reply
Silvia

Buna ziua, revin cu un feedback si o intrebare noua!
Intr-adevar fiica mea a inceput sa vorbeasca in propozitii la 2 ani si 6-7 luni. Si-a imbogatit vocabularul, cunoaste cuvinte uzuale si in engleza (animale, culori, partile corpului etc), ii plac mult cartile si sa i se citeasca, recunoaste toate literele alfabetului asociindu-le cu diverse animale, persoane, obiecte etc.
De cateva zile am observat cresterea in frecventa a situatiilor in care se balbaie, repeta primele consoane, silabe ale primului cuvant din propozitie, fara a simti vreun disconfort emotional asociat balbaielii( nu este jenata, rusinata, nu evita sa vorbeasca).
Am incercat sa urmaresc cumva contextul in care apare si s-ar parea ca sunt mai probabil sa se manifeste aceste repetari ale silabelor , uneori consoanelor initiale atunci cand este dornica sa exprime repede mai multe idei, cand e nemultumita sau entuziasmata, cand e obosita.
Nu stiu daca este suficient sa incercam sa o sprijinim in familie sa gestioneze aceasta etapa invatand sa respire corect si sa isi exprime cu calm, intr-un ritm mai redus ideile sau se impune o evaluare logopedica.
Mentionez ca acum fetita are 3 ani si 6 luni si urmeaza sa inceapa gradinita in toamna. In ce priveste abilitatile socio-emotionale pare sa se descurce bine, initiaza interactiuni cu copii necunoscuti in parc, se prezinta singura, ii intreaba cati ani au si cum se numesc, imparte jucariile, intelege chiar daca e dezamagita cand cineva nu e de acord sa ii imprumute o jucarie.
Va multumesc si astept cu nerabdare parerea dumneavoastra!

Reply

Buna ziua, ma bucur ca evolutia fetitei este buna! Din descrierea dvs, pare sa fie o balbaiala fiziologica, cauzata probabil de decalajul dintre gandire si posibilitatea de exprimare (gandeste mai repede decat poate vorbi). Ar trebui sa dispara de la sine, pe masura ce stapaneste mai bine abilitatile de exprimare orala. Diagnosticul de balbaiala se pune atunci cand perturbarile ritmului si fluentei vorbirii sunt persistente, dureaza de cateva luni si afecteaza vizibil modul in care comunica persoana. Asadar, va recomand sa mai asteptati si sa solicitati o evaluare logopedica daca manifestarile persista mai mult de 4-5 luni. Pana atunci, o puteti ajuta cu cateva exercitii de respiratie nonverbala si verbala, sub forma de joc.

Reply
Silvia

Va multumesc inca o data pentru tot sprijinul dumneavoastra!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonare

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări când vor fi publicate articole noi.

fashiondays.ro

Arhive

starshiners.ro

carturesti.ro

Traducere

Statistici blog

  • 322.969 vizitatori
error

Iți place blogul? Abonează-te, pentru a afla noutățile!